Radioactive Love

În Centrala Atomoelectrică Cernobîl, la 01:23 noaptea, Pulic plîngea la un colț de semicerc, cu gîndul că viața nu are sens. Pulic era foarte romantic la ale lui, zombi și oamenii care primiseră puteri de superheroes nu-l aranjau. Privind în sus la stele, Pulic se rugă la Saturn să-i dăruiască o fată frumoasă, cinstită și decentă (наивный мальчик), și întrucît Saturn l-a auzit, pentru că Pulic primise și el puteri la rîndul său, putere Ультрамежгалактичекскоемежпланетоесонарноезвучание. Saturn instantaneu crease o fată cu aparență de mulgătoare decentă, o îmbrobodi cu o basma, pe basma era scris „Dolce and Gabana”, să nu i se pară lu Pulic că ea e fată дешевая.
În băltoaca de lacrimi formată de Pulic, se ivise o rază de lumină, și raza aceasta, evident, era mulgătoarea.
-My name is Natașa, zise ea
Pulic, șocat, nu dovedi să facă nici un pas, nici să spună nimic, fata îl sărută focos și o luase la fugă.
Where did you go? Fa Natașa! Unde te-i dus?! Și cu tine, tu o leacă n-ai înțeles, eu îs stăpîn pe tine amu. După 5 minute de adventure prin Cernobîl, Pulic a rămas fără cuvinte, Natașa depune ouă cu lacrimi în ochi.
-Da' eu eram virgină между прочим! Of, n-ei stricat tătî viața!
Actul doi – (eu îs bravo, Thunder giiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiirl Thunder giiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiirl, Thunder giiiiiiiiiiiiiirl will save the  world. That is if you pay me a lot of  money, if not – sorry, I will step into the shadow, and disappear. Pshhh (epic explosion))
Evident, faza cu Thunder girl era reclamă la spray împotriva  taracanilor; continuăm.
Pulic, văzînd ce efort depune Natașa, a iertato și inima lui fuse strabătută de dragoste adevărată ca în povești, reactive povești, radioactive, adică dragoste x2. Pulic și Natașa au destrămat un sat din apropriere și au construit un Mansion ca-n Las Vegas. Zombi și oameni cu superputeri vizitau cuplul perfect, ba chiar și îi invidiau, totul părea ideal, pînă nu s-a auzit a doua explozie, cerul s-a făcut roșu ca sîngele draconului din povestea ceea, aceea именно aceea. Raze despicate se răsfirară... A înțeles Natașa că a devenit mămică. Lacrimile fetei au înecat toți oaspeții de statură mai joasă, părinții se apropriaseră de ouăle care deja aveau crăpături. Natașa îl cuprinse pe Pulic în semn de adio.
-Goodbye! Наша встреча была шик!
S-a evaporat fata. Pulic plîngea amarnic și se uita la ouăle care erau pe punctul de a se sparge.
-Copiii îmi vor rămîne ca amintire, draga mea Natașa! Eu o să am grijă de dînșii, promit! Urla Pulic, uitîndu-se spre cer cu o ură absolută!
Din ouă au apărut, pe rînd: un pterodactil, un urangutang, un elefant și o broască țestoasă, Pulic de fericire s-a apucat să plîngă, și lacrimile lui radioactive căzute peste copii, i-a transformat în praf. Așa și o murit Pulic în singurătate, dar nu fără a fi lipsit de sentimentul de bucurie absolută și realizare personală în plan familial. Soarele s-a ridicat sus, și pe planeta pamint a început o zi nouă, plină de pozitivism! Așa că trebue să fiți conștient de faptul că de fiecare dată cînd sînteți voi fericiți de la nimic, на самом деле где–то там s-a destrămat o familie radioactivă, da' nui pe asta. Smile =)